Coregrafia loviturii de stat din 1989: primele minute ale lui Iliescu la TV
Coregrafia loviturii de stat din 1989: primele minute ale lui Iliescu la TV
Aveam deja confirmarea, din audierea dialogurilor filmate la Revoluție, că Iliescu dorea o intervenție sovietică. Pentru cei care mai au îndoieli, după trei decenii și jumătate, apropo de minuțiozitatea pregătirii loviturii de stat din decembrie 1989, sugerez examinarea cu atenție a primei apariții la televiziune a lui Ion Iliescu… Se vor vedea gesturile unei operațiuni pregătite din timp.
Exercițiul e următorul: sunetul din clipul de mai jos trebuie închis sau coborât, iar atenția deplasată de la Iliescu, plasat strategic si estetic în centrul imaginii, la cei doi killeri securiști din spatele lui, un lungan neverosimil cu haină de blugi cu guler alb artificial și cravată (care se pare că-i servea lui Iliescu și de șofer) și un mustăcios cu ochi ce fug în toate părțile.
Lunganul securist, cum se vede clar în primul minut, are un pistol sub mânecă. La secunda 44 (min. 0.44), lunganul își armează pistolul, gata să tragă, după care își freacă bărbia ca să justifice mișcarea mâinii, știindu-se filmat.
La secunda 49 țeava pistolului apare limpede în mânecă. E limpede din primele secunde că cei doi se cunosc între ei și că acolo, prin instalarea lor în spatele lui Iliescu, avem o coregrafie profesională.
După ce îi veți privi o vreme, eventual făcând replay, veți vedea cât de nefirești și nelalocul lor sunt cei doi în imagine, mai ales prin felul în care se instalează de la început.
Cine nu e convins, să se mai uite o dată, eliminându-l pe Iliescu din ficționalitatea impusă a imaginii, tăind sunetul și privindu-i doar pe cei doi killeri securiști din spate care îl păzeau. Tot lunganul cu guler din imitație de oaie e si in poza alb-negru de la începutul articolului.
Cu sunetul tăiat, coregrafia e limpede. Asta, apropo de spontaneitatea “Revoluției”:
.
.
Iată, ca linkuri mai jos „Dezastrul Roșu”: filmul care l-a demascat pe Ceaușescu:
.
și pagina de la Europa Liberă pe care explic geneza filmului.
„Dezastrul Roșu”: filmul care l-a demascat pe Ceaușescu
Adaug aici un link spre textele mele de la Revoluție din Timișoara și București. Am regăsit corespondențele mele pentru BBC din decembrie 1989. Săptămânalul Lumea Liberă din New York le strânsese cronologic si le publicase in ianuarie ’90.
Am fost unul din putinii ziariști care nu au căzut prada montajului evident al loviturii de stat din interior. La fel, nu am fost prins nici in isteria “gropii comune cu 4000 de morți” si nici manipulării psihologice cu “teroristii”.
Dintre toti ziaristii straini care s-au isterizat atunci, in Timisoara, in fata acelor citeva cadavre cusute cu ață doar corespondenta cotidianului belgian Le Soir, Colette Brackmann, a publicat citeva luni mai tirziu o mea culpa formala: un articol-confesiune pocait care se intitula „Nu am vazut nimic la Timisoara”. Ceilalti ziaristi traumatizati care cazusera in capcana patosului umanitar au preferat sa taca, sperind intr-o miloasa uitare.
Textele sunt aici:
-- “Nu am văzut nimic la Timișoara”… Despre luciditate în timp de Revoluție…
De asemenea :
-- Povestea Grupului disident de la Iasi
de Emilia Chiscop
și un text al meu, din Revista 22, despre cum se putea rezista sub Ceaușescu:
-- Mințeau și când turnau : Intelectualii români sub Ceauşescu…
despre o altă manipulare rușinoasă, printr-o mizascenă video, deși miza e cu totul alta, cf. și:
-- Filmul antropologic, întâlnirea cu sălbaticii și o manipulare rușinoasă
In sfârșit, într-o versiune engleză, despre Revoluție: